Definitie parca dex98

PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehicul staționeze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer.
PÁRCĂ1 adv. Se pare ..., s-ar crede ..., s-ar zice ...; (în construcții negative) nu prea. Parcă îl cunosc.Este posibil, se pare da. cunoști?Parcă. ♦ (Cu valoare de conjuncție) Ca și cum, ca și când. Îmi răspunde parcă n-ar avea gură.Ca și cum ar fi, ca și când ar fi. Venea parcă o adiere. – Părea + .